Si tot trec ganduri peste ganduri si se tot duc ore si minute cu secunde. Si ma tot gandesc,ma tot agit,ma tot strofoc,sa fac cumva,ceva,candva,sa fie bine! Si ma alina ganduri care realizez in final ca sunt nimicuri,ma linistesc cu vorbe care-n final isi iau zborul si alearga prin vant,ma calmez cu gandul ca exista minuni pentru fiecare dintre noi si una sigur am si eu.
Am tot plans si-am ras,am zambit si-am fost trista,m-am agitat si-am fost calma,am iubit si am urat,am tipat iar apoi am vorbit si-n soapta..Dupa a inceput regimul,unul zilnic,fara voia mea. Regimul vietii! Apoi am tot plans deseori si-am ras rareori...am zambit cand sufletul se ofilea...agitatia si calmul incepusera sa-si faca de cap,iar iubirea incetase sa ma mai viziteze...Tipam degeaba la mine si-i sopteam sufletului sa mai reziste cateva minute...Of,aiurea luni,aiurea zile...aiurea clipe! Doctorul mi-a spus ca nu e cale de scapare,ca regimul e regim si viata merge inainte...cum ca,cica,la fiecare om se declanseaza in alt fel si chip,ca alteori a mai dulce,alteori mai sarat,poate chiar si acru sau amar. Intr-un final,dupa pastilele fericirii si pilulele tristetii mi-a dat si el diagnosticul...era defapt regimul ce-mi urma destinul!
